Tablouri sumbre

o tăcere în + sau în – nu are cum să te mai sperie de labirinturile

mele subterane în care trăiesc de o veșnicie mă rujez strident cu

un roșu carmin desprins de pe frunzele moarte și încalț sandale

din piele de șarpe cu tocuri foarte

înalte mă privești prin peretele de sticlă fumurie pentru o secundă îți apar ca eroină încuiată înapoia tabloului sunt decăzută și abrutizată întunericul din mine te răscolește și-atunci chiar mă sfâșii zgâriind pânza învechită cu degete prelungi cu reminații de gheare întărite sângele meu te alină. setea e cumplită stai pândești te rogi

să treacă o vietate cât de mică nu mai contează

dar zilele ca și nopțile dragul meu îți dau dureri de ape zbuciumate și

nu uita că încă ne mai putem strecura mâinile ude unul prin celălalt în albul prezenței acestea înșelătoare ne plesnesc mugurii și iar înflorim rezemându-ne de zidul plângerii lăsăm corbii flămânzi să ne ciugulească îi îndemnăm chiar cu mierea din glasuri: hai ochii noștri sunt două nesecate izvoare pentru voi o să curgem aici în șopot ascuns și în șoapte nespuse avem o doză de cianură ascunsă în plomba măselei de minte așa că moartea e doar o aventură fără prea multe taine…

sunt femeia cu gândurile întoarse îmi cuibăresc durerea în piepturi sumbre și osoase pot construi pot țese pânza cu cele opt picioare eu refac de fiecare dată drumul până la jumătate las pasul corbului bătrân să își târâie aripile pleoștite să își rotească lacrimile hexagonale să te-întrebe cine am fost.

am fost femeia cu pasul infernal bocănind peste tăcerea ta de moarte

neliniștea din mine te incită. nu va-înceta nicicând să îți cuprindă ochii să-și caute cărarea spre

lumină-creierul nopții vuiește îmi

numără frica în boabe înstelate de

anotimp. timpul/ceasornic mut mă întoarce

umărul meu e fragil. încheietura mâinii

mi-este roasă. molii flămânde mă cuprind cu incisivi puternici mă sfărâmă fir cu fir

dispar în craterul refuzului mi-alunecă și gamba dreaptă. trec aiurând pe lângă zidul de hârtie citesc anunțuri citadine: a mai murit un câine, pomii din sat au început să cânte rugăciuni deșarte. și mă aplec adun în podul palmei clipe efemere vecinei de la trei îi cresc trei inimi în fereastră și totul pare să mă mintă. îndrăgostiții fac dragoste pe stâncile pleșuve un vultur încordat sfâșie prada și eu trăiesc nevăzută, cu buzele aprinse ard visurile tale. mă chemi în maluri sprijinim durerile de punte.

trecem râul cu miile de umbre urlând ca leii a pustiu.

………………………………………………………………………….

o cucuvea își mângâie cu gheara aspră puii. un om își strânge zilele în sac și face loc să treacă ciutele spre înserarea cea eternă.

pe dealul morții, pământul scurmă urme

calc apăsat peste corăbii eșuate îți desenez cu
raze despletite chipul de astru al zeului păgân centaurii
regatul blestemat irozii din pretoriu și…undeva foarte departe
e marea
dans zbuciumat în
care îți culc puzderia de umbre răsucite
peste mormânt fac multe cruci din aripi translucide
îți modelez frânturile de tâmplă și amintiri cu ochiul încă viu.
-auzi, iubite? bate iarăși toaca pe dealul morții pământul scurmă urme și se dosește în puncte înnegrite. cerul strănută tușește ftizic. aruncă gheomotoacele de scame nu mai au strălucire. se pleacă peste noi o ceată răzvrătită de îngeri zdrențuiți cu penele albite-n sânge cântă, cântă înmănunchind și clipele albastre și zborul glasului de plumb. noi căutăm toiagul să ardem păcatul ancestral sau să ne îndrepteze spatele încărcat de multele fantasme încolțite.
deschide cerul baierele toate și plouă până în adânc de iriși aripile ni se răsfiră. cuprindem universul în fâlfâit angelic peste zare ne topim.
primește-mă în stratul tău de ceară. lanul de in se zbuciumă într-o poveste neadormită peste zare noi luminăm ca niște candele aprinse în ritm de pleoape
tremurând.

în cafeneaua tapetată cu fluturi vii

în cafeneaua tapetată cu fluturi vii
http://misionara-misionara.blogspot.com/2011/09/in-cafeneaua-tapeta…
Misionara
te-am regăsit după îndelungi căutări
pe maluri de zare și în ape de gânduri
îți muști degetele cu sârg să-mi simți durerea
tremurând.
durerea mea are gust de sete și de pâine, fără
să știi în2 ziua de mâine pe margini apeși 1/2-imile
de visuri și adormi în tine cu palmele țesute în
suflările de vânt.
ceasul cinetic își mișcă limbile haotic, în3-it
vibrează, vorbindu-ți despre râul morții cu fălcile
încrețite și ochii sfredelind în piatră ne cresc
cioturi de aripă în talpă, spinul se îndeasă lăcrimând.
stelele ne absorb pentru o clipă, suntem pauze de moarte în
mișcare, secunde obosite între un ding și un dang murim, trăim,
iubim.
mă-nchid în dosul unei paranteze punctate de ciocuri înnegrite
să nu văd corbii scuturându-și sunetul macabru,
te simți puternic și încleștezi dinții de castor în
ciobul dogorit de soare :-până la mecca drumul tăcerii este lung,
îmi zici și îmi presari în cale încovoiate semne, prea multe :???
și ploaia cade, cade peste mine cu gust sărat de însetare eu te
pierd, te caut în ipsosul ce ne-ntărește încremenind pe buzele-mi
spuzite surâsul tău de rege peste lumile de piatră trec apăsat: un secol
a
murit. noi mai urcăm o treaptă. eu îți adun amurgul în pumnii
spoiți cu ploi de bucurii și sfărâm bucățile de viață trecătoare.
mișc degetele înghețate peste tine, dar tu în2, fără să-ți pese,
șoaptele nopții pe margine de gând și tot îmbraci zadarnic zorii în
mozaicul razelor plăpânde murmuri bucățile de cântece serenice,
eu legăn icoanele cu îngeri. atlas ne crede iar nebuni. ..
…………………………………………………………………….
în cafeneaua veche, insalubră, doar umbrele noastre se apleacă din când în când ca să dezlege norii și iar se adâncește rana de pe umăr, dar e răcoare în casa asfințită, tapetată cu fluturii vii, ochii nu se-ntâlnesc, ci spun povestea
corodată (despre un el sau despre o ea), pierduți între un zâmbet fugar și-o nemiloasă mască
de granit…
pe dealul morții, pământul scurmă urme
Misionara
calc apăsat peste corăbii eșuate îți desenez cu
raze despletite chipul de astru al zeului păgân centaurii
regatul blestemat irozii din pretoriu și…undeva foarte departe
e marea
dans zbuciumat în
care îți culc puzderia de umbre răsucite
peste mormânt fac multe cruci din aripi translucide
îți modelez frânturile de tâmplă și amintiri cu ochiul încă viu.
-auzi, iubite? bate iarăși toaca pe dealul morții pământul scurmă urme și se dosește în puncte înnegrite. cerul strănută tușește ftizic. aruncă ghemotoacele de scame și nu mai are strălucire. se pleacă peste noi o ceată răzvrătită de îngeri zdrențuiți cu penele albite-n sânge cântă, cântă înghenunchind și clipele albastre și zborul glasului de plumb. noi căutăm toiagul să ardem păcatul ancestral sau să ne îndrepteze spatele încărcat de multele fantasme încolțite.
deschide cerul baierele toate și plouă până în adânc de iriși aripile ni se răsfiră. cuprindem universul în fâlfâit angelic peste zare ne topim.
primește-mă în stratul tău de ceară. lanul de in se zbuciumă într-o poveste neadormită peste zare noi luminăm ca niște candele aprinse în ritm de pleoape
tremurând.

Dar țin minte

În oglinda sumbră-a nopții,
Fața ta de zeu apare,
Umbrind chipul de bărbat,
Din-îndărătul ființei tale.

Chip de astru-n bătătură,
Învelit cu„umbra-morții”,
Care-n zori, cu viața-n gură,
m-a privit și sărutat,
Cum sărută numai zeii,
Nu și gura
cea robită de păcat.
Privesc trupu-ți
ce se-ascunde-dedesubt,
Străbat văi întunecate,
Pasul îmi reface drumul,
Ce, cândva, l-am început.
...............................................
Dar… țin minte că-n odaie
ușa s-a îndepărtat,
Și-ai pătruns cu-înfiorare,
Când uitam că te-am chemat:
Nu pe zeul cel din tine,
ci, doar umbra-ți tremurată,
Strat cu strat…

rugaciuni vindecatoare

„Doamne, deschide ochii sufletului meu, precum ai deschis ochii celui orb din naștere, ca să te cunosc pe Tine și să Te urmez pe calea cea strâmtă care duce la Împărăția Cerurilor.” (Marcu 10, 46-52)

„Doamne Iisuse, atinge-te de mine precum Te-ai atins de soacra lui Petru care zăcea în pat cuprinsă de friguri, și ridică-mă pe mine din patul durerii pentru a-Ți mulțumi și a-Ți sluji pururea Ție!” (Matei 8, 14-15)

„Cu inima înfrântă și îndurerată strig Ție, ca și femeia cananeancă: „Iisuse, miluiește-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, și cu patimi și urgie este aprins. Și dă-mi tămăduire mie, celui ce mult am greșit Ție.” (Matei 15, 21-28)

„Doamne, înviază sufletul meu cel omorât de păcate, care zace în bezna patimilor, precum ai înviat pe fiul văduvei care plângea, atingându-te de marginea sicriului, și pe fiica lui Iair, apucându-mă de mână și zicându-mi: „Fiică, ție îți zic, scoală-te!” (Marcu 5, 22-42)

„Doamne, vindecă rănile sângerânde ale sufletului meu, precum ai vindecat pe cea cu scurgerea de sânge care s-a atins de poala hainei Tale, și mărește credința mea, ca atunci când mă voi atinge și eu de Tine prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, să cred cu toată ființa mea că mă voi vindeca și să mă vindec. ” (Matei 9, 20-22)

Read more: http://ortodoxia.rol.ro/rugaciunile-vindectoare-ascunse-in-biblie-spune-le-si-tu--968884.html#ixzz4Fhjbqf8m

femeile stau ascunse în coastele adamilor

nu mă mai înspăimântă păianjenii cu barbă burtoși de prin podurile părăsite am cules cutia asta ruginită plină cu banii de altădată. bani adevărați și mă întrebam deschizând în mine pleoapa dacă nu înadins mi i-ai lăsat ca să îmi cumpăr îngerii de plumb lumânări sticle cu mir toiagul de ceară crucifixul din plastic. zornăi monedele aproape vorbitoare și muștele cu burțile plesnind de la atâta sânge albastru mi se așază pe mână în straturi adulmecând metalul corodat din palma crescută ca o ramură de salcie. aud glasuri stridente strigoii plesnesc de ciudă cu usturoiul între unghii îmi vorbesc în miez de noapte ca și broaștele cu picioarele uscate și ochii bulbucați: -uite urma sărutului de-aseară ți-a lăsat semne de moarte pe spate numai iarba fiarelor te mai poate vindeca… mâna mea începe să doară pe creștetul copilului bălai peste dealuri și umbre văd zidul și-mi zic: -lasă, lasă, nebunia asta a hârtiei trebuia într-un fel vindecată. privesc nepăsător amurgul însângerat îmi strecor pe nesimțite mâna în plasă scot vulturul pleșuv și îi strivesc flămândă în dinții de platină, ciocul masiv din piatră. mama îmi face semne de pe coama zărilor albastre să intru în casă. va fi furtună în astă seară femeile stau ascunse în coastele adamilor cu toate gândurile lor întoarse

grafica digitala: Golani Yehuda

cheamă unicornii

mi-e glasul dangăt spart de clopot
cu limba ruginită
fântânile de aur îmi cheamă unicornii
să-mi apere veșmântul
în mine zace numai gândul
și glasul cerului de-aramă
s-a spart când te-am strigat…
ai înghețat.
acum ia-mi cerul/ că poate el e vistierul
ia-mi visele deșarte
pădurea/apa/zborul/iubirile-curate
ia-mi și izvorul/norul
dar lasă-mi lacrima pe unde
înveșmântează-mi trupul
în foia cărților rotunde
aruncă-mă în focuri/ voi crede că sunt jocuri
păstrează-mă în cioburi de sticlă colorată
ca niște zile adormite-n talpă
tu cavaler cu cap de mino-taur
strivește-ți trupu-n malurile mării
și fă-te ce mi-ai fost, demult…
CENTaur

gothic@solitude

parcă mi-a furat cineva toate gândurile alergând să le înece

în apele VĂZduhurilor

stau în mijlocul paginii albe și mă târăsc în pas de melc

unul

și încă unul

asmut animalul

din mine peste ape

se învârtesc vulturii pleșuvi cu

ochi de mort și ciocuri oțelite

cetatea e departe semn că

încă n-am murit și

mă ridic ștergându-mi sandalele roase

de ploaie și de vânt

am uitat de tine iubite al meu din

adâncuri să te strig

când felinarele se-aprind

mantia miroase a noapte

se aud chiote sparte

triburile se veselesc un scalp

nu e prea mult dar sângele va curge

va curge

șuvoi peste liniile amurgului

vor trece cavalerii meselor rotunde

lumea o să își scuture viermii

hrăniți de o rana prea adâncă

traduceri

Eve promises (of the volume,, World Mirror)
Motto: "My poor blue heart,
When you think rid of old torment,
A tear comes back and you press
with forehead in destiny. "
I would break the wing in you,
To sleep in the rubble on, profane
And I'd tie me with your wing
Still live on fresh clay, untouched,
even a year ...
I gaze off singing,
In your eyes ignited by pathless,
And I'd wake up forever love
On your dying bed ...
I'd put the letter obsolete at bedside
And I'd look down, flirtatious
As his first shadow
I break during the difficult moments,
And I look for a moment strayed among them,
What was gone, and will be
only yours.
Fangs seeking their flesh (Colți care își caută trup)
In time
open some windows
pilgrim over
white blooming apricot tree
ivory stick into my skull cracked
body seeks its violent elephants
ah violent
stars sprout
a long forgotten savanna
harden
ruby eyes and body man
azure strewn in my veins
braided with strands of frayed horizon
snapping the welfare larvae shine
fingers cleştar
sharp fangs thrusts of my mouth
who still seek for body
in a stellar graveyard
Give life (Dau viaţă)
Bite of the apple hypocrisy
a world turned ticking
ribs
adam's spear
hollows wood
give life to the dead!
shout
taking this body
looked at the edges fate
as witness
between me and
I-my master
Absolute
Hypnotic wave 2 (Hipnotic val 2)
What do you want?
To take
Piles of infinity
To bury in zenith?
Stop!
! Hell
Hear something?
Someone calls you in the middle of the night? ...
It's only mirror of the life
From your life,
calls you to tie
And now, in powder
In smoke
To fall,
Burn,
And then the ashes asleep
To gather
Syllables found dead (Găsesc silabe moarte)
During throw my back
unforgiven guilt
and tighten my eye from ashes
smoked his lens ...
my light reign in tavern
I smooth and horizon
with the eternal hand
word humbles himself
It is caterpillar
and heart flashes,
closes in niche ...
do not look me!
because time dress coat
the eternal beggar
smutty extends his hand toward you,
he believe mortal ...
I shout-he's my condor far
came to swallow the abyss,
to erase from my words
who died in me,
but they were born in the book!
with the finger on lips
I stay crucified in one verse,
You kissed me on the head
and you kidnapped me from the universe ...
I still fly through galaxies in the distance,
collect bits of love,
Lost in despair ...
and I turn in the rose,
with forehead mystery,
my thoughts soar toward the sun,
what transcends beyond the sky ...
by goals, meet syllables death
blast them into wings, I wake up,
Sidereal on your forehead,
and stick them painstaking ...
looking mirror immortality
I relate it in waters,
I can speak your name
in thousands of whispers ...
The poem reconciliation with Heaven (Poemul împăcărilor cu Cerul)
I write on a tear from heaven: Love,!
Even voice today is much louder,
But again, the rain comes in thoughts
And drowning in the depths my flight.
I write on a wing star: Forgiveness!
Ant I want to touch your forehead,
But your star slips into the sea,
And I tired to call you.
I write on white paper, old
Messages burned, full of thrill,
But the wind blowing in my letters,
And hide under the shadow of a cloud.
translated by Cristian Alina
thank ypu!

hunting

lyrics Wish Neculce

eyed cat sick

He's looking

at me

From shadow

my contestants

prepare hunting

my falls

we are

"which on which"

imitating

the sounds of the night

at one piano with keyboards rusty

Children put a rainbow

in the pocket

brutality has nails of

assorted fruit

so throw a finger incarnated

of a furious gaze firmly fixed

we learned

the same waiting

and yet the

end guard

not yet come my claws

eat from cat's claw

and they weave

fingers Wire

woman means my glass

like sadness of asphalt

nursing her babies

geometric leaps:

,, So is a simple illusion

For a moment

Keys twisted,,

and over flowers immortal

silver bullets

fall

traducerea Cristian Alina

multumesc! :)

mona

as I assumed mona
remained old girl
with Severe mustache
thin body
and white arms
untouched by rust
I'd like to sit
somewhere on the edge of the window
to can look in every corner
as aging
quiet and gentle
knitting
the socks
for silver tie and
eternity men

alive

in a season of
the hands of stone
the shrill cry
(Dissipated and moves)
You'll find my shadow
superposition
over breaks
and expectations
the voice
the tender gestures
and cathedrals postponed
suspended
useless
I will return in
the roots rusty
-pendul tongue .

runa

runa

vorbesc despre un timp
al straturilor de zăpadă
pitici online îmi dau like
schimonoşindu-şi feţele
se aseamană cu tufele de trandafiri
sălbatici miros a ierburi creţe
adăpostesc
tavane de cenuşă și
scot fumul din hornuri
ca să îmi reclădească o lume
peste orizonturi
doar o mână
mă aşteaptă

I’ve never could watch

face of the black man.
the black man was leaving in every window
and I was feeling
braking the sky in
his eyes of crystal
I was trembling
trying to spin the key
in the lock
behind me
the doors was crackling
gnashing coughing
like sick house
my father was
in his carriage
of the sky
was reflecting
angels with wings were gathering
at hands and legs
come on he told me you
never or now

Dorina Neculce ⋅ 4 seconds ago [Edit]

@black man

come on he told me you never
liked the black man and
you couldn’t watch
his crystal eyes which are making
gloves of stars nor
the hands how are braking the sky and
look how you’re always trembling
when you spin the key in the lock
behind you the doors are crackling
gnashing like an ill house
and I have to harness
always the horses
come on the angles were telling me
with wings at hands and
at legs never
never did you like
the black man…………
was braking with his coarse hands the Sky
without trying to
look at me

peace

1.Pilgrims of peace

keep your fists
in the silent
of peace
in the shadow of the bitter glances
I told him and I made myself shalop and
I laid myself bridge over
a flaming river
our steps have dropped down the desert
seeding rain in the icon of death
curious eyes have broken
drifting to the roots of the hole
I stood and even I sang
the mandolins trembled in suffering
gimpy and armless and blind singers with
mauled fingers didn’t ask
they have springs in the empty belly of the winters
over our waiting  shoulders flowers
white from the chestnut of life have stired

ohh you crippled
you face
towards sunsets wake up again
the deer and ask them to quiver
the hot juice of the grass
from the  dried grass and bring us news from beyond
time from other ages
and mingle us
in herbs – smile of
the green fields at
the edge of the soul

2.The beggars of peace

(I need peace……we needed peace)

thee can do make like

beggar soul from

living statues

and we siting

in peacefully

at confabulation

like a

hangings

by lip of sky

we wanted the lights

to us finish

the flight or

the chest

let us be filled

with silver bullets

Do not be afraid,, I say

Death is the still an

crone wiped

pale commonplace

bizarre smile on the lips

our children of one day

3.I seek peace .........

I hear the  heaven
of darkness
my hand so stretches
like a trail of blood
above
the world
drain the peace
I hear weeping
the sky
at the edge of the body
like the flower raised on
my shoulders weaken
so rise much
too high
the peace was built
in me
there is not harm

în creştere& din pământ

rising from earth

blind birds are strolling untravelled roads
flaming birds have fades sunsets
over my heart
and I hide
in a very white room
of late stillness where
nu e prea lesne visarea you can’t easily dream
I still hear
how the sycamore are crackling rising
as in a
drowned
whimper
as in a blue calling
drawing whimpers on
smoky glasses they are like
shadows in the halting dress of my loneliness
mornings are blossoming until the last detail
the whimpers are clearing off
smiles are freezing covering the opened place
as a healed wound
which is deep
in the middle of an empty heart
at the edge of the soul
ineradicable

în creștere de pe pământ

păsări oarbe se plimbă drumuri mai putin umblate
păsări de foc au apus de soare se estompează
peste inima mea
și mă ascund
într-o cameră foarte alb
nemișcare de întârziere în cazul în care
nu e prea Lesne visarea nu poate visa cu ușurință
Eu încă mai aud
modul în care sunt paltin trosnituri în creștere
ca într-un
înecat
scâncet
ca într-o chemare albastru
scâncește bazându-se pe
Ochelari de fum ei sunt ca
umbre în rochie de singurătatea mea stopării
dimineața până la înflorirea ultimul detaliu
a scâncește sunt de compensare off
zambete sunt de congelare care acoperă locul deschis
ca o rană vindecată
care este profund
în mijlocul unei inimi goale
la marginea sufletului
imposibil de eradicat

Predestinations

http://members.poemhunter.com/poem/pre-destinations-human/

Pre / Destinații

"Dumnezeu să aibă milă de mâinile noastre

până la celălalt mal"

drumul e prea lung

prietenii mei țipă și

cântă împingând zilele în

/spre apă

ei cred că e o glumă

faptele lor înfiorează

ochiul trezit

corpul copilului părea

o barca plutitoare

o casa cu ochii umflați

cu gura uscată, cu pieptul de sârmă

"Mamă, vreau doar

o picătură de apă"

"Nu-i da, striga

omul cu plămânul rupt, tu

știi că umezește patul,, noaptea

gura copilului arde

este ca o explozie de soare

în părul lui s-au încurcat toate

orizonturile și picioarele de broască țestoasă

împing

împing. "Nimeni nu

va uita această noapte,,

ne explică fata de hârtie

nimeni nu va uita vreodată pe

Nimeni și toți spun: celelalte crime

au scris pământul cu sânge

dar întunericul deja îi

acoperă ochii încercând să-i găsească

Timpului ... o defecțiune.

Pre/Destinations

’god have mercy of our hands

until the other shore’

the road it was too long

my friends are screaming and

singing are pushing days towards the water

they think it’s a joke

their deeds

shuddering the awaken eye

the baby’s body is an boat floating

is an home floating with the eyes swollen

with dry mouth with the chest of wire

’mom, I want a drop of water’

’don’t give him, was yelling

the man with broken lung, you know that wets the bed at night’

the child’ s mouth is burning

it’s like an explosion of sun in his hair have tangled all

the horizon and the legs of turtles

are pushing. ’no one will forget this night

is explaining the paper girl

no one will ever forget

Nobody and all say

the other crimes

were writing earth with bload

covering

our eyes

trying to make

the time…one failure

Predestinations

http://members.poemhunter.com/poem/pre-destinations-human/

Pre / Destinații

"Dumnezeu să aibă milă de mâinile noastre

până la celălalt mal"

drumul e prea lung

prietenii mei țipă și

cântă împingând zilele în

/spre apă

ei cred că e o glumă

faptele lor înfiorează

ochiul trezit

corpul copilului părea

o barca plutitoare

o casa cu ochii umflați

cu gura uscată, cu pieptul de sârmă

"Mamă, vreau doar

o picătură de apă"

"Nu-i da, striga

omul cu plămânul rupt, tu

știi că umezește patul,, noaptea

gura copilului arde

este ca o explozie de soare

în părul lui s-au încurcat toate

orizonturile și picioarele de broască țestoasă

împing

împing. "Nimeni nu

va uita această noapte,,

ne explică fata de hârtie

nimeni nu va uita vreodată pe

Nimeni și toți spun: celelalte crime

au scris pământul cu sânge

dar întunericul deja îi

acoperă ochii încercând să-i găsească

Timpului ... o defecțiune.

Pre/Destinations

’god have mercy of our hands

until the other shore’

the road it was too long

my friends are screaming and

singing are pushing days towards the water

they think it’s a joke

their deeds

shuddering the awaken eye

the baby’s body is an boat floating

is an home floating with the eyes swollen

with dry mouth with the chest of wire

’mom, I want a drop of water’

’don’t give him, was yelling

the man with broken lung, you know that wets the bed at night’

the child’ s mouth is burning

it’s like an explosion of sun in his hair have tangled all

the horizon and the legs of turtles

are pushing. ’no one will forget this night

is explaining the paper girl

no one will ever forget

Nobody and all say

the other crimes

were writing earth with bload

covering

our eyes

trying to make

the time…one failure

Predestinations

http://members.poemhunter.com/poem/pre-destinations-human/

Pre / Destinații

"Dumnezeu să aibă milă de mâinile noastre

până la celălalt mal"

drumul e prea lung

prietenii mei țipă și

cântă împingând zilele în

/spre apă

ei cred că e o glumă

faptele lor înfiorează

ochiul trezit

corpul copilului părea

o barca plutitoare

o casa cu ochii umflați

cu gura uscată, cu pieptul de sârmă

"Mamă, vreau doar

o picătură de apă"

"Nu-i da, striga

omul cu plămânul rupt, tu

știi că umezește patul,, noaptea

gura copilului arde

este ca o explozie de soare

în părul lui s-au încurcat toate

orizonturile și picioarele de broască țestoasă

împing

împing. "Nimeni nu

va uita această noapte,,

ne explică fata de hârtie

nimeni nu va uita vreodată pe

Nimeni și toți spun: celelalte crime

au scris pământul cu sânge

dar întunericul deja îi

acoperă ochii încercând să-i găsească

Timpului ... o defecțiune.

Pre/Destinations

’god have mercy of our hands

until the other shore’

the road it was too long

my friends are screaming and

singing are pushing days towards the water

they think it’s a joke

their deeds

shuddering the awaken eye

the baby’s body is an boat floating

is an home floating with the eyes swollen

with dry mouth with the chest of wire

’mom, I want a drop of water’

’don’t give him, was yelling

the man with broken lung, you know that wets the bed at night’

the child’ s mouth is burning

it’s like an explosion of sun in his hair have tangled all

the horizon and the legs of turtles

are pushing. ’no one will forget this night

is explaining the paper girl

no one will ever forget

Nobody and all say

the other crimes

were writing earth with bload

covering

our eyes

trying to make

the time…one failure